Film

Un singur aspect extraordinar: jocul actorului principal, care reuşeşte să transmită fără gesturi inutile drama personajului, care nu-şi găseşte nicăieri locul şi orice îl poate dezechilibra. Altfel, un film onest despre acceptarea a ceea ce eşti şi a diferenţei. M-am întrebat, cunoscând bine satul românesc şi mentalitatea ţăranilor, ce ar face ei dacă învăţătorul le-ar mărturisi că e homo. L-ar lovi prima oară cu sapa sau cu coasa? Asta aşa, fiindcă ţăranul e chintesenţa bunătăţii acestui neam.

PDD

Fost-am dus de-acasă pe coclauri. M-am întors plouat şi ceva mai entuziast. Ca atare vă propun azi o poezie de Gellu Naum.

Oglinda oarbă

Firul de sânge care-mi iese din buzunar
firul de lână care-mi iese din ochi
firul de tutun care-mi iese din urechi
firul de flăcări care-mi iese din nări
Tu poţi crede că urechile mele fumează
dar oamenii au rămas ţintuiţi în mijlocul străzii
pentru că în noaptea asta se vor vopsi în negru toate statuile
şi va fi insomnia mea aceea pe care o vei cunoaşte
o insomnie oarecare de cretă şi de argilă
o insomnie ca o sobă sau ca o uşe
sau mai bine ca golul unei uşi
şi în dosul acestei uşi vreau să vorbim de memorie
vreau să mă miroşi ca pe o fereastră
vreau să mă auzi ca pe un arbore
vreau să mă pipăi ca pe o scară
vreau să mă vezi ca pe un turn
( Culoarul somnului )

P.S. Citesc Soţ şi soţie de Zeruya Shalev. Una dintre cele mai dur-amare radiografii ale căsniciei care mi-au căzut sub ochi în ultimul timp! Pare un pasaj banal, dar pentru unii poate fi plin de miez: "...ochii îi sunt aţintiţi spre tavan, ignorându-mă plin de resentimente, dar ce am mai făcut, îmi este greu până şi să îmi amintesc." Revin după ce o termin.

Nedumeriri

Cum se numeşte un stat în care doar procurorii decid cu adevărat cine rămâne într-o funcţie şi cine nu? Numai hoţia este un motiv pentru a fi demis? Eu, cu toate facultăţile mele mintale şi de altă natură, nu mai înţeleg nimic.

Gând de seară

"Dacă omul n-ar închide câteodată ochii în mod absolut, ar sfârşi prin a nu mai vedea ceea ce merită văzut."
(Rene Char, Filele lui Hypnos)

Hypnos este în mitologia greacă fratele lui Thanatos, zeul morţii. Hipnoză, hipnotic şi celelalte de acolo vin. Aici găsiţi mai multe despre poezia lui Char.

P.S. Tocmai o susţine Elena Udrea pe Ritzi la Realitatea. Am încercat să nu mă las dus de umori, să mă păstrez obiectiv. Nu mai pot. O ţine întruna cu "linşaj mediatic", să se pronunţe DNA-ul, îl atacă pe Orban ca să ocolească răspunsurile. Dacă aia e stupidă, asta mai e şi ţoapă. Răţoiala ei mă scoate din minţi.

Veniţi, privighetoarea cântă!

Mi s-a făcut rău. Am urmărit-o pe doamna Ritzi la Realitatea. Câteva observaţii în caz că aţi scăpat spectacolul:
- dă vina pe subalterni, deşi nu eu i-am adus acolo (proba asumării greşelii- nota 3);
- n-are nicio remuşcare pentru câţi bani a cheltuit (proba responsabilităţii- nota 2);
- recunoaşte că a semnat ca primarul (proba competenţei- nota 2);
- l-a acuzat pe Tolontan pentu un presupus troc cu PSD-ul fără probe (proba eleganţei- nota 2).
La impresia artistică nu pot să-i dau vreun punct.
Comisia parlamentară, o anumită parte mai exact, primeşte şi ea nota 0 pentru că s-a pronunţat înaintea încheierii audierilor.
V-am mai spus că mor de râs. Asta după ce reuşesc să-mi ţin sub control greaţa.
La un moment dat, mi-a fost un pic milă de ea. O bănuiesc şi de candoare, eufemistic vorbind. Îi dedic o frumoasă melodie şi să nu-mi poarte ranchiună dacă o rog mult să ne lase. Şi să-i ia cu ea pe Nemirschi, pe fina lui Nemirschi, pe Pogea, pe Sârbu. Pe Predoiu să-l mai lase, că nu ne-am lămurit încă.

Restanţă

Sunt convins că mulţi aţi fost enervaţi de tema pe care am dat-o. De, n-am putut să-mi reprim astă bucurie! Apoi, aşa cum văd eu pds-ul lunar, mi se pare că ne ajută să descoperim valori noi ale lucrurilor. Luiza iubeşte poezia lui Ponge, iar eu nu pot decât să mă aliez alegerii ei. Domnule Caligraf, d'accord, ”les amibes de nos amis sont nos amibes”.
Ştiţi ce e interesant la amibe? Modul în care îşi schimbă permanent forma, dar este o falsă devenire. N-o să ţin lecţii despre formele astea primitive de viaţă, dar susţin că s-ar putea să aflăm multe chiar despre noi dacă le privim cu ceva mai puţină înfumurare.

Paleontologie

Ce-şi zic şopârlele, sorindu-se alene
pe resturile templelor elene, când lin
adie vântul printre lauri?- "Vax! Noi
i-am apucat pe dinozauri!"

Ce-şi zic lacertele, cu aer plictisit,
într-un faimos arheologic sit cu fresce-n
care tropăie centauri?- "Moft! Noi
i-am apucat pe brontozauri!"

"Rahat!" zic guşterii verzi-vineţi în
paragina Casei Poporulu, în timp ce
graurii găinăţează, -n jur, pătlagina: "Am
fost cumetri cu tiranozaurii!"

Ce poţi să-ţi zici, filozofând în clarul
lunii, când norii curg pe cer ca nişte
plauri,- decât că ceea ce e pentru unii
odinioară, pentru alţii-i adineouri...

Şi aşa mai aproape.

(Şerban Foarţă, vol. Rimelări)

P.S.

Fascinant, nu?

Platitudini cu Ana Ipătescu, paşoptiştii şi romanitatea

Brusc am înţeles despre ce e vorba. 2 Mai este o sărbătoare care de la Râm se trage. Se spune că Cezar ieşea în acea zi la vânătoare de nevăstuici şi le oferea tinerilor din cetate şepci, afişe, concerte. Însuşi Marte cobora pe nori albi şi Cezar plătea apa de ploaie cu bani grei. Proba am luat-o de aici. Cezar a dus-o aşa mulţi ani, că de incompetenţă nu moare nimeni. Iar de hârtii era acoperit, slavă Zeului!



Declaraţia mea politică de azi:
Cred că mor de râs!